Fiecare practician folosește mai mult un anumit tip de amprentare, bineînțeles având la bază o motivație; fie că s-a obișnuit cu materialul și metoda de lucru, fie că a obținut de-a lungul activității rezultate mai bune și astfel prezintă încredere în metoda aleasă.

Câmpul protetic este o noțiune prin care se definește totalitatea elementelor morfologice cu care lucrarea are raporturi de contact. Amprenta acestuia transferă în negativ preparațiile din cavitatea bucală în laboratorul de tehnică dentară.

Amprenta înregistrează forma, dimensiunea și poziția pe arcadă; raportul dintre dinți și morfologia acestora; morfologia suprafețelor ocluzale și ocluzia în poziție de intercuspidare maximă.

Amprenta totală redă detalii complete și pentru realizarea ei se folosesc întotdeauna lingurile de amprentă.

Preamprentarea, în general se efectuează în poziția de ocluzie cu intercuspidare maximă, înregistrând deodată toate elementele câmpului protetic.

Materialele siliconate depuse pe suportul semirigid reprezentat de preamprentă, înregistrează cu mare exactitate morfologia câmpului protetic.

 
Amprenta în ocluzie cu materiale siliconate

Morfologia suprafeței ocluzale se realizează funcțional, numai dacă din cabinet se transmite laboratorului o amprentă ce cuprinde întreaga arcadă, împreună cu amprenta întregii arcade antagoniste.

Controlul amprentei va urmări realizarea următoarelor obiective:

-        Integritatea și continuitatea materialului de amprentă la nivelul suprafețelor dentare;

-        Imprimarea șanțului gingival;

-        Imprimarea unor preparații speciale, praguri, puțuri, etc.;

-        Imprimarea morfologiei suprafețelor ocluzale ale tuturor dinților;

-        Calitatea înregistrării ocluziei în intercuspidare maximă, la nivelul suprafețelor ocluzale.

Amprenta totală, în funcție de caz se poate lua fie în o singura etapă (un timp), două etape (doi timpi), sau în lingură individuală.


Amprentarea în o singură etapă – un timp

Pentru acest tip de amprentare este folosit un singur tip de material, în cele mai multe situații. Amprenta rezultată nu este la fel de exactă ca cea în două etape sau cea în lingură individuală, dar tehnica este una mai rapidă și mai simplă.

Tehnică:

o   se omogenizează baza cu catalizatorul, apoi se introduce în lingura de amprentă;

o   se poziționează lingura împreună cu materialul rezultat peste arcada dentară, așteptând priza materialelor;

o   după întărire, ansamblul se dezinfectează și se trimite laboratorului de tehnică dentară.

Acest tip de amprentă se folosește pentru amprentele preliminarii (după care se confecționează lingura individuală), pentru realizarea arcadei antagoniste câmpului protetic (oferind mai multe detalii), pentru amprente de studiu (înainte, în timpul și după anumite etape clinice).

 

Amprenta în două etape – doi timpi

Pentru obținerea acestei amprente sunt folosite două materiale diferite de amprentă, câte unul pentru fiecare din cele două etape.

Cu silicon în stare de pastă chitoasă se efectuează o preamprentare, iar cu un silicon sub formă de pastă fluidă se amprentează propriu-zis. Între cele două tipuri de materiale siliconate se produce o unire chimică datorită compoziției asemănătoare. Amprenta este de mare exactitate și se execută într-un timp foarte scurt.

Tehnică:

o   prima etapă – amprentarea cu pasta chitoasă: după priză, siliconul se va rigidiza și va reprezenta lingura (conformatorul extern) pentru faza a doua, în care se va folosi pasta fluidă;

o   a doua etapă – în amprenta obținută în prima fază se introduce pasta de adiție fluidă; se repoziționează amprenta pe arcada dentară, astfel materialul fluid va putea pătrunde în toate detaliile câmpului protetic; după priză, materialul fluid va deveni elastic.

o   după cele două etape, ansamblul se dezinfectează și se trimite laboratorului de tehnică dentară.


Amprenta în lingură individuală

Amprenta rezultată este exactă, motiv pentru care este folosită pe scară largă. Sunt folosite mai mult materiale de consistență fluidă.

Tehnică:

o   prima etapă – amprentarea într-un timp, cu pastă chitoasă, cu ajutorul lingurilor de amprentă; după întărire se trimite laboratorului de tehnică dentară, unde se va confecționa, din  materiale plastice o lingură de amprentă individuală (conformator extern) pentru câmpul protetic afectat;

o   a doua etapă – se introduce materialul fluid în lingură, apoi se așază pe arcada dentară, până la întărire;

o   după finalizare, se dezinfectează și se trimite laboratorului de tehnică dentară.

 

        Exactitatea amprentelor în mai multe etape este condiționată de grosimea uniformă a materialului de amprentare, cuprins între lingură și arcada dentară ce trebuie amprentată. Grosimea stratului trebuie să fie de aproximativ 1,5 - 2,5 mm. Priza siliconului este însoțită de schimbări de volum produse de reacțiile de condensare, rezultând, în final, o ușoară pierdere a volumului.

        Grosimea stratului de 1 mm duce la contracția materialelor de amprentare fără o valoare considerabilă practic.



Bibliografie: Tehnologia Protezelor Dentare, I. Rîndașu, Editura Medicală