Proteza dentară este un crop fizic confecționat în laborator, după indicațiile medicului cu scopul de a restaura morfofuncțional țesuturile dentare.

După caracterul de mobilitate față de dinții restanți în cavitatea bucală, există:

Proteze fixe – cimentate pe dinți pentru o lungă perioadă de timp;

Proteze mobilizabile – fixate pe dinții restanți prin culisare sau ancorare;

Proteze mobile – menținute prin adeziune sau fenomenul de succiune (care apare prin interpunerea salivei între proteză și câmpul protetic).

Protezele fixe sunt unidentare, sau microproteze și pluridentare, sau punți.

 Microprotezele sunt construcții protetice de mică dimensiune, care refac morfologia și funcția unui singur dinte. Acestea sunt clasificate după următoarele criterii: întinderea țesuturilor dentare restaurate; materialul din care sunt confecționate; aspectul fizionomic; tehnologia de realizare; indicația clinică – terapeutică.

 

După întinderea țesuturilor dentare restaurate există incrustații, coroane de înveliș și coroane de substituție.

        Incrustațiile reconstituie morfologia funcțională a țesuturilor dentare. Ele se fixează prin cimentare în cavități pregătite special în profunzimea țesuturilor coronare. Indicațiile incrustațiilor sunt mult mai cuprinzătoare decât ale obturațiilor, deoarece sunt mai rezistente și pot fi utilizate ca elemente de agregare.

        Coroanele de acoperire sunt indicate în pierderi mari de țesuturi, în anomalii de formă și volum, în corectări de culoare și ca elemente de agregare. Aceste microproteze acoperă toate fețele coroanei dentare și sunt numite coroane totale, sau numai trei din patru fețe, ori patru din cinci fețe și numite coroane parțiale.

        Coroanele de substituție sunt indicate pentru restaurările țesuturilor dentare în profunzime, pentru corectarea unor anomalii și ca elemente de agregare. Aceste coroane înlocuiesc în totalitate coroana dintelui. Pivotul radicular este elementul caracteristic care asigură stabilitatea prin cimentarea în canalul radicular.

 

După materialul din care se confecționează există microproteze metalice, acrilice, ceramice și mixte.

        Microprotezele metalice sunt realizate din aliaje cu rezistență mecanică și chimică. Aliajele folosite în confecționarea microprotezelor sunt cele de aur, aur platinat, argint-paladiu, crom-cobalt și crom-nichel.

        Microprotezele acrilice sunt realizate sub formă de coroane de acoperire fizionomice și ca parte fizionomică a coroanelor mixte sau de substituție.

        Microprotezele mixte sunt constituite dintr-un aliaj metalic și dintr-un material fizionomic. Sunt metalo-acrilice și metalo-ceramice. Componenta metalică a microprotezei conferă rezistență mecanică, în timp ce partea nemetalică (acrilică sau ceramică) îi oferă aspectul estetic.

 

După aspectul fizionomic, clasificarea are în vedere culoarea microprotezei, care poate fi identică cu cea a dintelui, sau total diferită.

        Microprotezele fizionomice redau estetica dentară, având aceeași culoare cu cea a dinților naturali. Sunt confecționate în întregime din acrilat sau din porțelan, sau din suport metalic care asigură rezistența, acoperit în totalitate cu material fizionomic.

        Microprotezele nefizionomice sunt realizate din aliaje metalice care au culoarea caracteristică a aliajului – galben pentru aur, galben-gri pentru aur platinat, alb-argintiu pentru argint-paladiu și alb-cenușiu pentru crom-cobalt și crom-nichel.

        Microprotezele parțial fizionomice sunt realizate din metal și acrilat sau metal și porțelan. Partea fizionomică este aplicată doar pe partea vizibilă din exterior a dintelui.

 

După tehnologia de realizare, microprotezele sunt confecționate prin turnare, ștanțare, polimerizare, ardere si tehnici combinate.

        Turnarea este un  procedeu tehnologic foarte folosit pentru executarea microprotezelor. Prin turnare se pot executa incrustații metalice, coroane de acoperire, componenta metalică a coroanei mixte și componenta metalică a coroanei de substituție.

        Ștanțarea este un procedeu tehnologic folosit din ce în ce mai rar în stomatologie, prin această metodă executându-se coroane de acoperire metalice și cape.

        Polimerizarea este procesul chimic în care pasta de acrilat este transformată într-un corp dur, rezistent, nedeformabil. Coroanele sunt obținute prin polimerizare.

        Arderea este fenomenul fizico-chimic prin care pasta de porțelan este transformată într-o masă sticloasă. Prin acest fenomen sunt obținute coroanele ceramice și fațetele dentare.

        Tehnologiile combinate sunt frecvent utilizate pentru realizarea microprotezelor mixte: turnare-polimerizare – pe o piesă turnată se polimerizează acrilatul; turnare-ardere – pe o piesă turnată se arde pasta de porțelan; ștanțare-polimerizare – pasta de acrilat se polimerizează pe o piesă metalică ștanțată.

        Imprimarea 3D pe baza de rășină poate fi utilizată fie pentru a printa direct microprotezele dentare, fie pentru a face modelele de turnare a matrițelor (de exemplu ale aliajelor dentare pentru poduri sau ceramica pentru coroane).

 

După indicația clinico-terapeutică, microprotezele sunt indicate să îndeplinească anumite scopuri; astfel:

-        Microproteze pentru corectarea anomaliilor de culoare, volum și formă – în special la nivelul dinților frontali;

-        Microproteze pentru restaurarea morfologică a țesuturilor coroanelor dentare distruse prin carie, abraziune sau fractură;

-        Microproteze pentru protecția coroanelor dentare în pericol de a se fractura, când au obturații foarte mari, sau pentru protecția dinților cu sensibilitate mare, pe care se vor aplica croșetele protezelor mobilizabile;

-        Microproteze preprotetice ce prezintă forme caracteristice scopului pentru care sunt realizate. Aceste microproteze precedă confecționarea protezelor parțiale, fac parte integrantă din planul de tratament și prezintă anumite particularități de construcție sub formă de lăcașe pe suprafața ocluzală sau sub formă de praguri pe suprafața orală;

-        Microproteze pentru imobilizarea dinților – îmbolnăvirea țesuturilor de susținere (parodontopatie) este însoțită de un cortegiu de simptome și de efecte printre care și mobilitatea dinților. Alături de intervenții care se practică, este recunoscută și folosită imobilizarea cu ajutorul  microprotezelor solidarizate între ele și cimentate pe dinții interesați;

-         Microprotezele pentru agregarea punților dentare sunt fixate pe dinții stâlpi prin cimentare, Majoritatea microprotezelor reprezintă o parte din componentele punților dentare.

 


CARACTERISTICILE ESENȚIALE ALE MICROPROTEZELOR:


Sunt confecționate din materiale tolerate de țesuturile câmpului protetic, cu pasivitate electrochimică la pH-ul salivar.

Sunt precise, materializate prin adaptare transversală cervicală și adaptare axială cervico-ocluzală.

Trebuie să prezinte puncte de contact cu dinții vecini.

Trebuie să prezinte modelaj morfofuncțional – morfologic pentru fețele laterale și funcțional pentru fețele ocluzale.




Sursa: Tehnologia protezelor dentare, i. Rîndașu, editura Medicală