Microproteza dentară: generalități – clasificare
Proteza dentară este un crop fizic confecționat în laborator, după indicațiile medicului cu scopul de a restaura morfofuncțional țesuturile dentare.
După caracterul de mobilitate față de dinții restanți în cavitatea bucală, există:
Proteze
fixe – cimentate pe dinți pentru o lungă perioadă de timp;
Proteze
mobilizabile – fixate pe dinții restanți prin culisare sau ancorare;
Proteze
mobile – menținute prin adeziune sau fenomenul de succiune (care apare prin
interpunerea salivei între proteză și câmpul protetic).
Protezele fixe sunt unidentare, sau microproteze și pluridentare,
sau punți.
Microprotezele sunt construcții protetice de mică dimensiune, care refac morfologia și funcția unui singur dinte. Acestea sunt clasificate după următoarele criterii: întinderea țesuturilor dentare restaurate; materialul din care sunt confecționate; aspectul fizionomic; tehnologia de realizare; indicația clinică – terapeutică.
După întinderea țesuturilor dentare
restaurate există incrustații,
coroane de înveliș și coroane de substituție.
Incrustațiile reconstituie morfologia
funcțională a țesuturilor dentare. Ele se fixează prin cimentare în cavități
pregătite special în profunzimea țesuturilor coronare. Indicațiile incrustațiilor
sunt mult mai cuprinzătoare decât ale obturațiilor, deoarece sunt mai
rezistente și pot fi utilizate ca elemente de agregare.
Coroanele de acoperire sunt indicate în pierderi
mari de țesuturi, în anomalii de formă și volum, în corectări de culoare și ca
elemente de agregare. Aceste microproteze acoperă toate fețele coroanei dentare
și sunt numite coroane totale, sau numai trei din patru fețe, ori patru din
cinci fețe și numite coroane parțiale.
Coroanele de substituție sunt indicate pentru
restaurările țesuturilor dentare în profunzime, pentru corectarea unor anomalii
și ca elemente de agregare. Aceste coroane înlocuiesc în totalitate coroana
dintelui. Pivotul radicular este elementul caracteristic care asigură
stabilitatea prin cimentarea în canalul radicular.
După materialul din care se
confecționează
există microproteze metalice, acrilice, ceramice și mixte.
Microprotezele metalice sunt realizate din aliaje
cu rezistență mecanică și chimică. Aliajele folosite în confecționarea
microprotezelor sunt cele de aur, aur platinat, argint-paladiu, crom-cobalt și
crom-nichel.
Microprotezele acrilice sunt realizate sub formă
de coroane de acoperire fizionomice și ca parte fizionomică a coroanelor mixte
sau de substituție.
Microprotezele mixte sunt constituite dintr-un
aliaj metalic și dintr-un material fizionomic. Sunt metalo-acrilice și
metalo-ceramice. Componenta metalică a microprotezei conferă rezistență
mecanică, în timp ce partea nemetalică (acrilică sau ceramică) îi oferă
aspectul estetic.
După aspectul fizionomic, clasificarea are în
vedere culoarea microprotezei, care poate fi identică cu cea a dintelui, sau
total diferită.
Microprotezele fizionomice redau estetica dentară,
având aceeași culoare cu cea a dinților naturali. Sunt confecționate în
întregime din acrilat sau din porțelan, sau din suport metalic care asigură
rezistența, acoperit în totalitate cu material fizionomic.
Microprotezele nefizionomice sunt realizate din aliaje
metalice care au culoarea caracteristică a aliajului – galben pentru aur,
galben-gri pentru aur platinat, alb-argintiu pentru argint-paladiu și alb-cenușiu
pentru crom-cobalt și crom-nichel.
Microprotezele parțial fizionomice sunt realizate din metal
și acrilat sau metal și porțelan. Partea fizionomică este aplicată doar pe
partea vizibilă din exterior a dintelui.
După tehnologia de realizare, microprotezele sunt
confecționate prin turnare, ștanțare, polimerizare, ardere si tehnici
combinate.
Turnarea este un procedeu tehnologic foarte folosit pentru executarea
microprotezelor. Prin turnare se pot executa incrustații metalice, coroane de
acoperire, componenta metalică a coroanei mixte și componenta metalică a
coroanei de substituție.
Ștanțarea este un procedeu tehnologic
folosit din ce în ce mai rar în stomatologie, prin această metodă executându-se
coroane de acoperire metalice și cape.
Polimerizarea este procesul chimic în
care pasta de acrilat este transformată într-un corp dur, rezistent,
nedeformabil. Coroanele sunt obținute prin polimerizare.
Arderea este fenomenul fizico-chimic prin
care pasta de porțelan este transformată într-o masă sticloasă. Prin acest
fenomen sunt obținute coroanele ceramice și fațetele dentare.
Tehnologiile combinate sunt frecvent utilizate
pentru realizarea microprotezelor mixte: turnare-polimerizare – pe o piesă
turnată se polimerizează acrilatul; turnare-ardere – pe o piesă turnată se arde
pasta de porțelan; ștanțare-polimerizare – pasta de acrilat se polimerizează pe
o piesă metalică ștanțată.
Imprimarea 3D pe baza de rășină poate fi utilizată fie
pentru a printa direct microprotezele dentare, fie pentru a face modelele de
turnare a matrițelor (de exemplu ale aliajelor dentare pentru poduri sau
ceramica pentru coroane).
După indicația clinico-terapeutică, microprotezele sunt
indicate să îndeplinească anumite scopuri; astfel:
-
Microproteze
pentru corectarea anomaliilor de culoare, volum și formă – în special la
nivelul dinților frontali;
-
Microproteze
pentru restaurarea morfologică a țesuturilor coroanelor dentare distruse prin
carie, abraziune sau fractură;
-
Microproteze
pentru protecția coroanelor dentare în pericol de a se fractura, când au
obturații foarte mari, sau pentru protecția dinților cu sensibilitate mare, pe
care se vor aplica croșetele protezelor mobilizabile;
-
Microproteze
preprotetice ce prezintă forme caracteristice scopului pentru care sunt
realizate. Aceste microproteze precedă confecționarea protezelor parțiale, fac
parte integrantă din planul de tratament și prezintă anumite particularități de
construcție sub formă de lăcașe pe suprafața ocluzală sau sub formă de praguri
pe suprafața orală;
-
Microproteze
pentru imobilizarea dinților – îmbolnăvirea țesuturilor de susținere (parodontopatie)
este însoțită de un cortegiu de simptome și de efecte printre care și
mobilitatea dinților. Alături de intervenții care se practică, este recunoscută
și folosită imobilizarea cu ajutorul
microprotezelor solidarizate între ele și cimentate pe dinții interesați;
-
Microprotezele pentru agregarea punților
dentare sunt fixate pe dinții stâlpi prin cimentare, Majoritatea
microprotezelor reprezintă o parte din componentele punților dentare.
CARACTERISTICILE ESENȚIALE ALE MICROPROTEZELOR:
Sunt confecționate din materiale tolerate de țesuturile câmpului protetic, cu pasivitate electrochimică la pH-ul salivar.
Sunt precise, materializate
prin adaptare transversală cervicală și adaptare axială cervico-ocluzală.
Trebuie să prezinte puncte
de contact cu dinții vecini.
Trebuie să prezinte modelaj morfofuncțional – morfologic pentru fețele laterale și funcțional pentru fețele ocluzale.
Sursa: Tehnologia protezelor dentare, i. Rîndașu, editura Medicală