Chiar dacă este prea pretențios a numi ,,medicină” arta de a vindeca în Antichitate, aceasta s-a bazat pe unele principii ce stau la baza practicii și eticii medicale contemporane, simbolizate în exprimarea atribuită lui Hipocrat: ,,cel mai bun medic este natura, căci ea vindecă jumătate din boli”, sau în aforismul medical: ,,Primum non nocere” – mai întâi de toate, să nu vă vătămăm. Hipocrat este considerat ,,patriarh al gândirii medicale” din vremea sa, simbolizând ,,știința și conștiința în arta de a vindeca.”

Ca ramură a medicinei generale, medicina dentară constă în studiul, diagnosticul, prevenirea și tratamentul bolilor, tulburărilor și afecțiunilor cavității bucale – atât în dentiție, cât și în mucoasa bucală și a structurilor și țesuturilor adiacente, în special în zona maxilo-facială. Stomatologia este înțeleasă ca subsumând specialitatea medicală de studiere a cavității orale.

Istoria stomatologiei este, poate la fel de veche ca istoria civilizației, fiind considerată prima specializare în medicină (Suddick, RP; Harris, NO (1990). "Historical perspectives of oral biology: a series". Critical Reviews in Oral Biology and Medicine. 1 (2): 135–51.). Numele de ,,stomatologie” provine de la stoma (gură) și logos (știință) – pentru că, în cursul dezvoltării ontogenetice (a fiecărui individ din stadiul de zigot până la stadiul de făt) apare stomodeumul – orificiul primordial. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Stomatologie)

 

Antichitate


-        7000 î.Hr. – urme de freze dentare pe dinții găsiți într-un cimitir Neolitic din Pakistan;

-        5000 î.Hr. – ca în India, Egipt, Japonia și China, un text sumerian descrie ,,viermii dentari” ca o cauză a cariilor dentare; la fel, în scrierile lui Homer și chiar spre sfârșitul anului 1300 d.Hr. chirurgul Guy de Chauliac încă susținea faptul că viermii sunt cauza cariei dentare;

-       2600 î.Hr. – moartea scribului egiptean Hesy-Re face ca pe mormântul lui să fie scris ,,cei mai măreți sunt cei ce se ocupă de dinți și fiziologii” – fiind, astfel prima referință către o persoană care se identifică drept practician dentar;

-      1800 î.Hr. – codul lui Hammurabi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi) face referire la extracția dentară drept pedeapsă, iar unele rămășițe ale egiptenilor și greco-romanilor antici prezintă urme de protezare și chirurgie dentară;

-        1700 – 1550 î.Hr. – Ebres Papyrus (text egiptean) face referire la bolile dinților și unele remedii pentru durerea dentară;

-      500 -300 î.Hr. – Hipocrat și Aristotel scriu despre stomatologie, inclusiv despre erupția dentară, tratamentul cariei și al unor boli parodontale, extracția dentară cu forcepsul și folosirea cablurilor pentru stabilizarea dinților și maxilarelor fracturate;

-        100 î.Hr. – Celsus – scriitor medical roman, prezintă în compendiumul său de medicină și igienă orală informații despre stabilizarea dinților, tratamente pentru durere dentară și fracturi maxilare;

-        166 – 201 – Etruscii practică protezarea dentară, folosind coroane din aur și punți fixe;

 

Evul Mediu și Renaștere


-        500 – 1000 – În Europa, medicina, chirurgia și stomatologia sunt în general practicate de călugări – persoanele cele mai educate din acea perioadă;

-        700 – un text chinezesc menționează ,,pasta argintie” – un amestec;

-        1130 – 1163 – O serie de Edicte Papale interzic practicarea de către călugări a oricăror acțiuni implică vărsarea de sânge – cu toate acestea, bărbierii care își practicau meseria la mănăstiri deveneau asistenții călugărilor (asumând-și întrebuințările chirurgicale, ustensilele lor fiind folositoare pentru intervenții);

-      1210 – Ghilda Bărbierilor se stabilește în Franța. Aceștia se desprind în două grupuri: chirurgi care sunt instruiți în a susține operații complexe; și bărbieri care practicau serviciile de igienă și îngrijire, incluzând extracțiile dentare;

-        1400 – O serie de decrete din Franța interzic bărbierilor practicile chirurgicale care nu includeau sângerarea și extragerea dinților;

-       1530 – Mica Carte Medicală pentru Toate Tipurile de Boli și Infirmități Dentare (Artzney Buchlein) – prima carte dedicată în întregime stomatologiei este publicată în Germania. Fiind scrisă pentru bărbieri și chirurgi care tratează cavitatea orală, acoperă subiectele practice precum igiena orală, extracția dentară, fresarea dinților și folosirea plombelor din aur;

-        1563 – Batholomeu Eustachius publică pima carte despre anatomia dentara – Libellus de dentibus;

-        1575 – Ambrose Pare, cunoscut ca părintele Chirurgiei (în Franța) publică lucrările sale complete. Acestea includ informții practice despre caria dentară și fracturile mandibulare;

-        1683 – Antony van Leeuwenhoek identifică bacterii orale folosind microscopul;

-        1685 – Apare primul manual stomatologic scris în Engleză – Operatorul pentru dinți, de Charles Allen;

 

Secolul al XVIII-lea


-        1723  - Pierre Fauchard, chirurg francez, publică Chirurgul Dentist, Tratat despre Dinți (Le Chirurgien Dentiste). Fauchard este considerat părintele stomatologiei moderne datorită faptului că a fost primul care a descris un sistem comprehensiv pentru practica stomatologică, incluzând anatomia și fiziologia orale de bază, tehnici operative, de restaurație și construcție dentară. Studiul său include și faptul că acizii derivați din glucoză, precum acidul tartaric cauzează caria dentară;

-        1746 – Claude Mouton descrie coroana/puntea de aur ca fiind reținută de canalul dentar și recomandă smălțuirea albă pentru coroanele de aur, din considerente estetice;

-        1760 – John Baker, unul dintre primii stomatologi cu educație medicală care a practicat stomatologia în America – emigrează din Anglia și începe să profeseze;

-        1764 – au loc primele cursuri despre dentiție la Colegiul Roial al Chirurgilor din Edinburgh, susținute de James Rae;

-     1768 -1770 – Paul Revere își face publicitate în ziarul Boston, oferindu-și serviciile de stomatolog. În 1776, în primul caz de criminalistică acesta verifică post-mortem moartea prietenului său, Dr. Joseph Warren, identificând puntea dentară pe care i-o lucrase;

-        1771 – John Hunter publică Istoria Naturală a Dentiției Umane;

-        1780 – William Addis produce prima periuță de dinți modernă;

-        1789 – Francezul Nicolas Dubois de Chemant primește prima recunoaștere pentru dinții de porțelan;

-        1790 – John Greenwood, unul dintre dentiștii lui George Washington, construiește primul motor cu pedală pentru uz stomatologic, adaptând roata de tors a mamei sale și atașându-i o fresă,

-        1790 – Josiah Flagg, un cunoscut stomatolog Amercian construiește primul scaun dentar. Unui scaun de lemn îi adaugă un suport ajustabil pentru cap și extensii de la cotiere pentru suportul instrumentelor;

 

Secolul al XVIII-lea


-        1801 – Richard C. Skinner scrie Tratatul despre Dentiția Umana – primul publicat in America;

-        1820 – Claudius Ash deschide prima companie de producție stomatologică din Londra;

-        1825 – Samuel Stockton începe comercializarea manufacturii dinților de porțelan, iar compania sa (S.S. White Dental Manufacturing Company) va stabili și domina piața secolului al XIX-lea;

-        1830 – 1890 – Apare ,,Războiul Compozitului”: frații Crawcours introduc pe piață materialul compozit ,,Royal Mineral Succedaneum”, dar aceștia fiind șarlatani, creează controverse în rândul stomatologilor;

-        1831 ­– James Snell proiectează primul scaun dentar rabatabil;

-        1839 – Începe publicarea primului jurnal stomatologic - Jurnalul American de Știință Dentară;

-        1839 – Charles Goodyear descoperă vulcanizarea pentru întărirea cauciucului – rezultând un material ieftin care se mulează ușor și care este folosit ca bază pentru dinții falși;

-        1843 – Este publicat și primul Jurnal Stomatologic Britanic;

-       1844 – Horrace Wells – stomatolog din Connecticut descoperă că oxidul nitrat poate fi folosit ca anestezic, utilizându-l în practica privată, pentru extracții dentare. În 1845 demonstrația nu are succes, pentru ca în 1846 un student de-ai lui Wells – William Morton este recunoscut pentru meritele profesorului său. Crawford Long – fiziolog, mărturisește că a folosit eterul ca anestezic încă din 1842;

-        1855 – Robert Arthur inițiază metoda coezivă cu foiță de aur care permite introducerea și mularea acesteia într-o cavitate, cu ușurință; foița este fabricată prin încălzirea aurului la flacără, făcându-l maleabil;

-        1858 – S-a deschis Spitalul Stomatologic din Londra – primul centru de instruire clinică stomatologică din Marea Britanie;

-        1859 - Douăzeci și șase de stomatologi se întâlnesc în Niagara Falls, New York, și formează Asociația Dentală Americană;

-        1864 - Sanford C. Barnum dezvoltă diga de cauciuc, un dispozitiv simplu realizat dintr-o bucată de cauciuc plastic elastic, montat peste un dinte prin intermediul greutăților, care rezolvă problema izolării unui dinte din cavitatea bucală;

-        1869 - Dr. Robert Tanner Freeman, absolvent al Școlii dentare a Universității Harvard, devine primul afro-american care a obținut o diplomă de stomatologie;

-        1871 - A fost introdus un material de umplere colorat - ciment silicat;

-       1871 - James B. Morrison brevetează primul motor dentar cu picioruș fabricat comercial. Instrumentul mecanizat și ieftin al lui Morrison furnizează frese dentare cu suficientă viteză pentru a tăia smalțul și dentina fără probleme și rapid, revoluționând practica stomatologiei;

-        1871 - Americanul George F. Green primește un brevet pentru primul motor dentar electric, un motor autonom și o piesă de mână;

-        1877 - Este introdus scaunul Wilkerson, primul scaun dentar hidraulic de tip pompă;

-     1880 - Tubul metalic pliabil revoluționează fabricarea și comercializarea pastei de dinți. Produsul dentar a fost disponibil numai sub formă lichidă sau sub formă de pulbere, fabricat de obicei de către stomatologi individuali și vândut în sticle, vase de porțelan sau cutii de hârtie. Pasta de dinți în tuburi, în schimb, este produsă în serie în fabrici, comercializată în serie și vândută la nivel național;

-        1880 - Înființarea British Dental Association;

-        1884 - Cocaina a fost introdusă ca anestezic local de către Carl Koller;

-     1877 ­- Stowe & Eddy Dental Laboratory, primul laborator de tip industrial de succes din SUA, se deschide la Boston, marcând ascendența cabinetului stomatologic comercial modern. Primul cabinet stomatologic cunoscut din SUA a fost Sutton & Raynor, care a fost deschis în New York în jurul anului 1854;

-        1890 - Willoughby Miller, medic dentist american în Germania, notează baza microbiană a cariilor dentare în cartea sa Microorganismele gurii umane. Acest lucru generează un interes fără precedent pentru igiena orală și începe o mișcare la nivel mondial pentru a promova periajul dentar și ața dentară;

-        1895 - Wilhelm Roentgen (1845 - 1923), un fizician german, descoperă radiografia.

-        1896 - C. Edmond Kells, face prima radiografie dentară a unei persoane vii in Statele Unite ale Americii;

-        1896 - Greene Vardiman Black, un important reformator și educator în stomatologie stabilește principiile pregătirii cavității. În 1908 (vezi mai jos) publică tratatul său în două volume de Stomatologie Operativă;

-       1899 - Edward Hartley Angle clasifică diferitele forme de malocluzie. Acreditat cu transformarea ortodonției într-o specialitate dentară, Angle înființează și prima școală de ortodonție (Angle School of Orthodontia din St. Louis, 1900);

 

Secolul XX


-        1900 - Se înființează Federația Dentară Internațională - Federation Dentaire Internationale (FDI);

-        1901 - Novocaina a fost introdusă ca anestezic local de către un chimist german, Alfred Einhorn. În 1905 Einhorn formulează procestul anestezic local, comercializat ulterior sub denumirea comercială Novocain;

-        1903 - Charles Land concepe coroana dentară de porțelan;

-        1907 - William Taggart inventează o mașină de turnat cu ceară, permițând stomatologilor să realizeze modele turnate mai precise;

-      1908 - G. V. Black își publică monumentalul său tratat în două volume Stomatologie Operativă, care rămâne textul clinic esențial pentru cincizeci de ani. Mai târziu, Black dezvoltă tehnici pentru umplerea dinților, standardizează procedurile operative și instrumentele, dezvoltă un amalgam îmbunătățit și pionierează utilizarea mijloacelor vizuale pentru predarea stomatologiei;

-       1913 - Alfred C. Fones deschide Clinica Fones pentru igieniști dentari din Bridgeport, Connecticut - prima școală de igienă orală din lume. Majoritatea celor douăzeci și șapte de femei absolvente ale clasei întâi sunt angajate de Consiliul de Educație Bridgeport pentru a curăța dinții copiilor școlari. Incidența mult redusă a cariilor în rândul acestor copii dă impuls mișcării igieniste dentare. Dr. Fones, primul care a folosit termenul de „igienist dentar”, devine cunoscut ca ,,părintele igienei dentare”;

-        1924 - Este înființată Asociația Americană a Asistenților Dentari de către Juliette Southard și colegele sale de sex feminin. Asistentele dentare de sex feminin au fost angajate pentru prima dată în secolul al XIX-lea, când în ferestrele cabinetelor stomatologice erau văzute în mod obișnuit semnele „Doamnă prezentă”. Sarcinile lor includeau asistență la scaun, curățarea instrumentelor, inventar, programări, contabilitate și recepție;

-        1930-1943 - Frederick S. McKay, medic dentist din Colorado, este convins că petele maronii de pe dinții pacienților săi sunt legate de alimentarea cu apă ce conținea insuficient fluor. Cercetările efectuate de McKay verifică faptul că apa potabilă cu niveluri ridicate de fluor natural este asociată cu apariția scăzută a cariei dentare și un grad ridicat de protecție a smalțului. La începutul anilor 1940, H. Trendley Dean determină nivelul ideal de fluor în apa de băut pentru a reduce substanțial degradarea smalțului;

-        1938 – Apare pe piață periuța de dinți din nailon, prima realizată cu peri sintetici;

-        1937 - Alvin Strock introduce primul implant dentar cu șurub – Vitallium, primul metal implantat biocompatibil de succes, fusese dezvoltat cu un an mai devreme de Charles Venable, chirurg ortopedic;

-        1940 - 22.000 de stomatologi slujesc în al doilea război mondial;

-        1945 – Începe perioada fluorizării apei când orașele Newburgh, New York și Grand Rapids, Michigan, adaugă fluorură de sodiu la sistemele lor publice de apă;

-        1949 - Oskar Hagger, chimist elvețian, dezvoltă primul sistem de legare a rășinii acrilice la dentină;

-        1950 – Comercializarea primelor paste de dinți cu fluor;

-        1955 - Michael Buonocore descrie tehnica de gravare acidă, o metodă simplă de creștere a aderenței umpluturilor acrilice la smalț;

-        1957 - John Bordern introduce piesa de mână cu aer, contra-unghi, de mare viteză – Airotor, ce obține viteze de până la 300.000 de rotații pe minut și este un succes comercial imediat, lansând o nouă eră a stomatologiei;

-        1958 - Este introdus un scaun dentar complet înclinat;

-        1960 - Stomatologia în echipă devine populară. Această tehnică îmbunătățește productivitatea și scurtează timpul de tratament în cabinet;

-        1960 - Sunt dezvoltate și aprobate laserele pentru proceduri pe țesutul moale;

-        1962 - Rafael Bowen dezvoltă Bis-GMA, complexul de rășină termorezistentă utilizat în majoritatea materialelor restauratoare cu rășini compozite moderne;

-        1980 - Per-Ingvar Branemark descrie tehnici pentru integrarea osteo-dentară a implantelor;

-        1989 - Se comercializează primul produs comercial de albire a dinților la domiciliu;

-        1990 - Noile materiale restaurative colorate și utilizarea sporită a albirii, a furnirurilor și a implanturilor inaugurează era a stomatologiei estetice;

-        1997 - FDA aprobă laserul cu erbiu YAG, primul pentru utilizare pe dentină, pentru tratarea cariilor dentare.

 

Sursă: http://www.namibiadent.com/the-history-of-dentistry.html