Biografie stomatologică
Chiar dacă
este prea pretențios a numi ,,medicină” arta de a vindeca în Antichitate,
aceasta s-a bazat pe unele principii ce stau la baza practicii și eticii
medicale contemporane, simbolizate în exprimarea atribuită lui Hipocrat: ,,cel mai
bun medic este natura, căci ea vindecă jumătate din boli”, sau în aforismul
medical: ,,Primum non nocere” – mai întâi de toate, să nu vă vătămăm. Hipocrat
este considerat ,,patriarh al gândirii medicale” din vremea sa, simbolizând
,,știința și conștiința în arta de a vindeca.”
Ca ramură
a medicinei generale, medicina dentară constă în studiul, diagnosticul,
prevenirea și tratamentul bolilor, tulburărilor și afecțiunilor cavității
bucale – atât în dentiție, cât și în mucoasa bucală și a structurilor și
țesuturilor adiacente, în special în zona maxilo-facială. Stomatologia este
înțeleasă ca subsumând specialitatea medicală de studiere a cavității orale.
Istoria
stomatologiei este, poate la fel de veche ca istoria civilizației, fiind
considerată prima specializare în medicină (Suddick, RP; Harris, NO (1990). "Historical perspectives
of oral biology: a series". Critical Reviews in Oral Biology and
Medicine. 1 (2): 135–51.). Numele de ,,stomatologie”
provine de la stoma (gură) și logos (știință) – pentru că, în cursul
dezvoltării ontogenetice (a fiecărui individ din stadiul de zigot până la
stadiul de făt) apare stomodeumul – orificiul primordial. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Stomatologie)
Antichitate
-
7000 î.Hr. – urme de freze
dentare pe dinții găsiți într-un cimitir Neolitic din Pakistan;
-
5000 î.Hr. – ca în India, Egipt,
Japonia și China, un text sumerian descrie ,,viermii dentari” ca o cauză a
cariilor dentare; la fel, în scrierile lui Homer și chiar spre sfârșitul anului
1300 d.Hr. chirurgul Guy de Chauliac încă susținea faptul că viermii sunt cauza
cariei dentare;
- 2600 î.Hr. – moartea scribului
egiptean Hesy-Re face ca pe mormântul lui să fie scris ,,cei mai măreți sunt
cei ce se ocupă de dinți și fiziologii” – fiind, astfel prima referință către o
persoană care se identifică drept practician dentar;
- 1800 î.Hr. – codul lui Hammurabi
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi) face referire la extracția
dentară drept pedeapsă, iar unele rămășițe ale egiptenilor și greco-romanilor
antici prezintă urme de protezare și chirurgie dentară;
-
1700 – 1550 î.Hr. –
Ebres Papyrus (text egiptean) face referire la bolile dinților și unele remedii
pentru durerea dentară;
- 500 -300 î.Hr. –
Hipocrat și Aristotel scriu despre stomatologie, inclusiv despre erupția
dentară, tratamentul cariei și al unor boli parodontale, extracția dentară cu
forcepsul și folosirea cablurilor pentru stabilizarea dinților și maxilarelor
fracturate;
-
100 î.Hr. – Celsus – scriitor
medical roman, prezintă în compendiumul său de medicină și igienă orală
informații despre stabilizarea dinților, tratamente pentru durere dentară și
fracturi maxilare;
-
166 – 201 – Etruscii practică
protezarea dentară, folosind coroane din aur și punți fixe;
Evul Mediu și Renaștere
-
500 – 1000 – În Europa, medicina,
chirurgia și stomatologia sunt în general practicate de călugări – persoanele
cele mai educate din acea perioadă;
-
700 – un text chinezesc menționează ,,pasta
argintie” – un amestec;
-
1130 – 1163 – O serie de Edicte
Papale interzic practicarea de către călugări a oricăror acțiuni implică
vărsarea de sânge – cu toate acestea, bărbierii care își practicau meseria la
mănăstiri deveneau asistenții călugărilor (asumând-și întrebuințările
chirurgicale, ustensilele lor fiind folositoare pentru intervenții);
- 1210 – Ghilda Bărbierilor se stabilește în Franța.
Aceștia se desprind în două grupuri: chirurgi care sunt instruiți în a susține
operații complexe; și bărbieri care practicau serviciile de igienă și
îngrijire, incluzând extracțiile dentare;
-
1400 – O serie de decrete din Franța interzic
bărbierilor practicile chirurgicale care nu includeau sângerarea și extragerea
dinților;
- 1530 – Mica Carte Medicală pentru Toate Tipurile de
Boli și Infirmități Dentare (Artzney Buchlein) – prima carte dedicată în
întregime stomatologiei este publicată în Germania. Fiind scrisă pentru
bărbieri și chirurgi care tratează cavitatea orală, acoperă subiectele practice
precum igiena orală, extracția dentară, fresarea dinților și folosirea
plombelor din aur;
-
1563 – Batholomeu Eustachius publică pima carte
despre anatomia dentara – Libellus de dentibus;
-
1575 – Ambrose Pare, cunoscut ca părintele
Chirurgiei (în Franța) publică lucrările sale complete. Acestea includ
informții practice despre caria dentară și fracturile mandibulare;
-
1683 – Antony van Leeuwenhoek identifică bacterii
orale folosind microscopul;
-
1685 – Apare primul manual stomatologic scris în
Engleză – Operatorul pentru dinți, de Charles Allen;
Secolul al XVIII-lea
-
1723 - Pierre
Fauchard, chirurg francez, publică Chirurgul Dentist, Tratat despre Dinți (Le
Chirurgien Dentiste). Fauchard este considerat părintele stomatologiei moderne
datorită faptului că a fost primul care a descris un sistem comprehensiv pentru
practica stomatologică, incluzând anatomia și fiziologia orale de bază, tehnici
operative, de restaurație și construcție dentară. Studiul său include și faptul
că acizii derivați din glucoză, precum acidul tartaric cauzează caria dentară;
-
1746 –
Claude Mouton descrie coroana/puntea de aur ca fiind reținută de canalul dentar
și recomandă smălțuirea albă pentru coroanele de aur, din considerente
estetice;
-
1760 – John Baker, unul dintre primii stomatologi
cu educație medicală care a practicat stomatologia în America – emigrează din
Anglia și începe să profeseze;
-
1764 – au loc primele cursuri despre dentiție la
Colegiul Roial al Chirurgilor din Edinburgh, susținute de James Rae;
- 1768 -1770 – Paul Revere își face
publicitate în ziarul Boston, oferindu-și serviciile de stomatolog. În 1776, în
primul caz de criminalistică acesta verifică post-mortem moartea prietenului
său, Dr. Joseph Warren, identificând puntea dentară pe care i-o lucrase;
-
1771 – John Hunter publică Istoria Naturală a
Dentiției Umane;
-
1780 – William Addis produce prima periuță de dinți
modernă;
-
1789 – Francezul Nicolas Dubois de Chemant primește
prima recunoaștere pentru dinții de porțelan;
-
1790 – John Greenwood, unul dintre dentiștii lui
George Washington, construiește primul motor cu pedală pentru uz stomatologic,
adaptând roata de tors a mamei sale și atașându-i o fresă,
-
1790 – Josiah Flagg, un cunoscut stomatolog Amercian
construiește primul scaun dentar. Unui scaun de lemn îi adaugă un suport
ajustabil pentru cap și extensii de la cotiere pentru suportul instrumentelor;
Secolul al XVIII-lea
-
1801 – Richard C. Skinner scrie
Tratatul despre Dentiția Umana – primul publicat in America;
-
1820
– Claudius Ash
deschide prima companie de producție stomatologică din Londra;
-
1825
– Samuel Stockton
începe comercializarea manufacturii dinților de porțelan, iar compania sa (S.S.
White Dental Manufacturing Company) va stabili și domina piața secolului al
XIX-lea;
-
1830
– 1890 – Apare
,,Războiul Compozitului”:
frații Crawcours introduc pe piață materialul compozit ,,Royal Mineral
Succedaneum”,
dar aceștia fiind șarlatani, creează controverse în rândul stomatologilor;
-
1831
– James Snell
proiectează primul scaun dentar rabatabil;
-
1839 – Începe publicarea primului
jurnal stomatologic - Jurnalul American de Știință Dentară;
-
1839
– Charles Goodyear
descoperă vulcanizarea pentru întărirea cauciucului – rezultând un material
ieftin care se mulează ușor și care este folosit ca bază pentru dinții falși;
-
1843
– Este publicat și
primul Jurnal Stomatologic Britanic;
- 1844
– Horrace Wells –
stomatolog din Connecticut descoperă că oxidul nitrat poate fi folosit ca
anestezic, utilizându-l în practica privată, pentru extracții dentare. În 1845
demonstrația nu are succes, pentru ca în 1846 un student de-ai lui Wells –
William Morton este recunoscut pentru meritele profesorului său. Crawford Long
– fiziolog, mărturisește că a folosit eterul ca anestezic încă din 1842;
-
1855
– Robert Arthur
inițiază metoda coezivă cu foiță de aur care permite introducerea și mularea
acesteia într-o cavitate, cu ușurință; foița este fabricată prin încălzirea
aurului la flacără, făcându-l maleabil;
-
1858 – S-a deschis Spitalul
Stomatologic din Londra – primul centru de instruire clinică stomatologică din
Marea Britanie;
-
1859
- Douăzeci și șase
de stomatologi se întâlnesc în Niagara Falls, New York, și formează Asociația
Dentală Americană;
-
1864
- Sanford C.
Barnum dezvoltă diga de cauciuc, un dispozitiv simplu realizat dintr-o bucată
de cauciuc plastic elastic, montat peste un dinte prin intermediul greutăților,
care rezolvă problema izolării unui dinte din cavitatea bucală;
-
1869 - Dr. Robert Tanner Freeman,
absolvent al Școlii dentare a Universității Harvard, devine primul
afro-american care a obținut o diplomă de stomatologie;
-
1871
- A fost introdus
un material de umplere colorat - ciment silicat;
- 1871
- James B.
Morrison brevetează primul motor dentar cu picioruș fabricat comercial.
Instrumentul mecanizat și ieftin al lui Morrison furnizează frese dentare cu
suficientă viteză pentru a tăia smalțul și dentina fără probleme și rapid,
revoluționând practica stomatologiei;
-
1871 - Americanul George F. Green
primește un brevet pentru primul motor dentar electric, un motor autonom și o
piesă de mână;
-
1877
- Este introdus
scaunul Wilkerson, primul scaun dentar hidraulic de tip pompă;
- 1880
- Tubul metalic pliabil revoluționează
fabricarea și comercializarea pastei de dinți. Produsul dentar a fost
disponibil numai sub formă lichidă sau sub formă de pulbere, fabricat de obicei
de către stomatologi individuali și vândut în sticle, vase de porțelan sau
cutii de hârtie. Pasta de dinți în tuburi, în schimb, este produsă în serie în
fabrici, comercializată în serie și vândută la nivel național;
-
1880 - Înființarea British Dental Association;
-
1884 - Cocaina a fost introdusă ca anestezic local de către Carl
Koller;
- 1877 - Stowe & Eddy Dental Laboratory, primul laborator de
tip industrial de succes din SUA, se deschide la Boston, marcând ascendența cabinetului
stomatologic comercial modern. Primul cabinet stomatologic cunoscut din SUA a
fost Sutton & Raynor, care a fost deschis în New York în jurul anului 1854;
-
1890
- Willoughby Miller, medic dentist
american în Germania, notează baza microbiană a cariilor dentare în cartea sa
Microorganismele gurii umane. Acest lucru generează un interes fără precedent
pentru igiena orală și începe o mișcare la nivel mondial pentru a promova
periajul dentar și ața dentară;
-
1895
- Wilhelm Roentgen (1845 - 1923), un
fizician german, descoperă radiografia.
-
1896 -
C. Edmond Kells, face prima radiografie dentară a unei persoane vii in Statele
Unite ale Americii;
-
1896 - Greene Vardiman Black, un important reformator și
educator în stomatologie stabilește principiile pregătirii cavității. În 1908
(vezi mai jos) publică tratatul său în două volume de Stomatologie Operativă;
- 1899 - Edward Hartley Angle clasifică diferitele forme de
malocluzie. Acreditat cu transformarea ortodonției într-o specialitate dentară,
Angle înființează și prima școală de ortodonție (Angle School of Orthodontia
din St. Louis, 1900);
Secolul XX
-
1900
- Se înființează Federația Dentară Internațională - Federation
Dentaire Internationale (FDI);
-
1901
- Novocaina a fost introdusă ca
anestezic local de către un chimist german, Alfred Einhorn. În 1905 Einhorn
formulează procestul anestezic local, comercializat ulterior sub denumirea
comercială Novocain;
-
1903
- Charles Land concepe coroana dentară
de porțelan;
-
1907
- William Taggart inventează o mașină de
turnat cu ceară, permițând stomatologilor să realizeze modele turnate mai
precise;
- 1908
- G. V. Black își publică monumentalul
său tratat în două volume Stomatologie Operativă, care rămâne textul clinic
esențial pentru cincizeci de ani. Mai târziu, Black dezvoltă tehnici pentru
umplerea dinților, standardizează procedurile operative și instrumentele,
dezvoltă un amalgam îmbunătățit și pionierează utilizarea mijloacelor vizuale
pentru predarea stomatologiei;
- 1913
- Alfred C. Fones deschide Clinica Fones
pentru igieniști dentari din Bridgeport, Connecticut - prima școală de igienă
orală din lume. Majoritatea celor douăzeci și șapte de femei absolvente ale
clasei întâi sunt angajate de Consiliul de Educație Bridgeport pentru a curăța
dinții copiilor școlari. Incidența mult redusă a cariilor în rândul acestor copii
dă impuls mișcării igieniste dentare. Dr. Fones, primul care a folosit termenul
de „igienist dentar”, devine cunoscut ca ,,părintele igienei dentare”;
-
1924
- Este înființată Asociația Americană a
Asistenților Dentari de către Juliette Southard și colegele sale de sex
feminin. Asistentele dentare de sex feminin au fost angajate pentru prima dată
în secolul al XIX-lea, când în ferestrele cabinetelor stomatologice erau văzute
în mod obișnuit semnele „Doamnă prezentă”. Sarcinile lor includeau asistență la
scaun, curățarea instrumentelor, inventar, programări, contabilitate și
recepție;
-
1930-1943 - Frederick S. McKay, medic dentist din Colorado, este
convins că petele maronii de pe dinții pacienților săi sunt legate de
alimentarea cu apă ce conținea insuficient fluor. Cercetările efectuate de
McKay verifică faptul că apa potabilă cu niveluri ridicate de fluor natural
este asociată cu apariția scăzută a cariei dentare și un grad ridicat de
protecție a smalțului. La începutul anilor 1940, H. Trendley Dean determină
nivelul ideal de fluor în apa de băut pentru a reduce substanțial degradarea smalțului;
-
1938
– Apare pe piață periuța de dinți din
nailon, prima realizată cu peri sintetici;
-
1937
- Alvin Strock introduce primul implant dentar
cu șurub – Vitallium, primul metal implantat biocompatibil de succes,
fusese dezvoltat cu un an mai devreme de Charles Venable, chirurg ortopedic;
-
1940
- 22.000 de stomatologi slujesc în al doilea război mondial;
-
1945
– Începe perioada fluorizării apei când orașele
Newburgh, New York și Grand Rapids, Michigan, adaugă fluorură de sodiu la
sistemele lor publice de apă;
-
1949
- Oskar Hagger, chimist elvețian, dezvoltă primul sistem de legare
a rășinii acrilice la dentină;
-
1950
– Comercializarea
primelor paste de dinți cu fluor;
-
1955
- Michael Buonocore descrie tehnica de gravare acidă, o metodă
simplă de creștere a aderenței umpluturilor acrilice la smalț;
-
1957
- John Bordern introduce piesa de mână cu
aer, contra-unghi, de mare viteză – Airotor, ce obține viteze de până la
300.000 de rotații pe minut și este un succes comercial imediat, lansând o nouă
eră a stomatologiei;
-
1958
- Este introdus un scaun dentar complet
înclinat;
-
1960
- Stomatologia în echipă devine
populară. Această tehnică îmbunătățește productivitatea și scurtează timpul de
tratament în cabinet;
-
1960
- Sunt dezvoltate și aprobate laserele pentru
proceduri pe țesutul moale;
-
1962
- Rafael Bowen dezvoltă Bis-GMA,
complexul de rășină termorezistentă utilizat în majoritatea materialelor
restauratoare cu rășini compozite moderne;
-
1980
- Per-Ingvar Branemark descrie tehnici
pentru integrarea osteo-dentară a implantelor;
-
1989
- Se comercializează primul produs
comercial de albire a dinților la domiciliu;
-
1990
- Noile materiale restaurative colorate și
utilizarea sporită a albirii, a furnirurilor și a implanturilor inaugurează era
a stomatologiei estetice;
-
1997
- FDA aprobă laserul cu erbiu YAG,
primul pentru utilizare pe dentină, pentru tratarea cariilor dentare.
Sursă:
http://www.namibiadent.com/the-history-of-dentistry.html